Cersetorii romani sperie Finlanda – Gardianul
Cersetorii romani sperie Finlanda Autoritatile finlandeze sunt ngrijorate de numarul mare de cersetori proveniti din Romnia si Bulgaria, potrivit Mediafax. Ministerul de Interne de la Helsinki pregateste o serie de masuri serioase pentru a combate cersetoria. n capitala finlandeza sunt deja mari probleme ...
Vezi stirea local
Finlandezii, asaltati de tiganii cersetori – Libertatea
Finlandezii, asaltati de tiganii cersetori Autoritatile din capitala finlandeza Helsinki sunt ingrijorate cu privire la cersetorii de origine rroma proveniti din Romania si Bulgaria. Chiar daca s-au obisnuit cu prezenta oamenilor care intind mana cerand bani, finlandezii solicita scoaterea cersetorilor ...
Vezi stirea local
mai actualizati si voi stirile
mai actualizati si voi stirile
lasa ca merge si asa.
orice nu merge bine in romania tine de atitudine si mentalitate. dar domeniul este atat de vast, incat cu greu te poti hotari de unde sa apuci. totusi, cumva, intuiesti ca totul porneste de la cuvinte.
„lasa ca merge si asa” se preteaza la orice. de la omul care poarta sosete desperecheate la romanul care constata dimineata ca cineva i-a zgariat dacia cu cheia. „am fost numai invitati in nato? lasa, ca merge si asa”. „reparam gropile! ce?! nu mai sunt bani? ei, lasa ca merge si asa”. „o cafea fara zahar, va rog. vai, am uitat si v-am pus doua lingurite. nu face nimic, merge si asa”.
„reveniti mai tarziu”. la posta, daca vreau sa trimit colet. pentru ca ii este peste poate sa se ridice, sa cantareasca si sa imi ia banii. la casa de bilete pentru ca vreau cu reducere si prioritate au clientii cu pret intreg. la secretariat, pentru ca se apropie pauza de cafea, cu toate ca fusesem anuntata sa vin in ziua respectiva. „reveniti mai tarziu” se asorteaza la culoare cu „inca nu e gata”. la developat filme, la xeroxat manuale, la merdenele, la analize. toata lumea ti-a dat o zi si o ora la care sa vii, dar ce sa te faci, „inca nu e gata”.
„nu e voie!”. spus inainte de a auzi despre ce este vorba. „nu e voie” sa calci pe iarba, am inteles. dar sa nu faci poze in metrou? sa nu fie voie sa afli cat de poluat este aerul in bucuresti? sa nu ai voie sa pozezi steagul, oriunde s-ar afla el, buda, ambasada?!…
„ce rost are?”. sa imi gandesc tema cand pot sa o copiez. sa stau pana la 18.00 cand mi se termina tura ca doar nu e seful aici si pot sa plec cu jumatate de ora mai devreme. sa ma duc la sedinta asociatiei de locatari cand pot foarte bine sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fac scandal ca mie nu mi-a zis nimeni ca azi se inchid gazele. ce rost are sa ma duc eu, ca deputat, la sedinta de azi? oricum nu o sa se intample nimic. sa imi cumpar bilet de ratb cand pot foarte bine sa merg fara, ca doar daca vine controlorul ne intelegem noi cumva.
ultima fraza ne duce cu gandul la alta sintagma des utilizata. „mie ce imi iese la treaba asta?” ce imi iese daca imi platesc facturile la timp cand stiu ca vecinul meu oricum intarzie cu plata? ce imi iese daca iti zic cum sa ajungi in piata unirii? de ce sa iti zic eu ca biroul de informatii este inchis? eu am urcat patru etaje pe scari ca sa aflu ca e inchis. urca si tu.
„aa, pai de ce nu spuneti asa?” pai, am spus. de trei ori. rar, raspicat si cu aceleasi cuvinte. tocmai ca sa intelegi ca vreau la clasa a II-a, nu la marfar. ca sa intelegi ca vreau viceroy lights, nu mentolat. ca sa intelegi ca vreau zahar, nu sare. ca vreau bilet pentru ora 15.00, nu 18.00. ca nu vreau razboi. ca vreau sa depun plangere impotriva vecinului care mi-a spart usa, nu vreau sa te duci sa il bati. ca am nevoie de o ambulanta acum, nu maine. ca vreau sa nu imi tai bretonul si in general, sa nu scurtezi prea mult din par.
intotdeauna se vor gasi oameni care sa traverseze strada in zig zag, taximetristi care sa se planga ca pentru 16.000 de lei ei nu se deranjeaza, studenti care sa spuna ca scoala nu ii invata nimic, salariati care sa faca treaba numai pe jumatate, functionari publici care sa perceapa „taxe aditionale” si cosuri de fum infundate.
in romania se poate citi printre randuri. dar la urma urmei, asta se poate intampla peste tot. omul e om numai daca vrea el. nu voi crede niciodata formularea „daca as avea pentru ce sa ma lupt, daca s-ar vedea vreun rezultat…”. invinsii vor incepe orice conversatie in felul acesta. „daca”. omul-om va protesta impotriva absurditatii unei legi sau a pasivitatii guvernantilor. dar isi va cumpara intotdeauna bilet pe ratb. pentru ca sunt cauze care se pledeaza singure.