(fragmente)….
Un tinăr ardelean ce a făcut doctorat in Germania, stă in Germania, lucrează pentru o companie franceză, e căsătorit cu o poloneză și acum construiește o centrală nucleară in Finlanda. O secundă n-a tăcut. Ne-a transmis o groază de secrete tehnologice, la un moment dat ni s-a făcut și teamă să nu ne audă careva, căci ne-a dezvăluit taina tuturor spirtoaselor tradiționale din zona Clujului. Ne-a vorbit apoi despre politică, despre ce e de văzut, de băut și de mincat prin Helsinki, despre viața de neamț… Și despre cea de roman, deși lumea pe-acolo nu-l știe atit ca roman, cit ca Herr Doktor in tehnologii grele ce vorbește o germană cu accent de prin părțile Turdei. „Să beți neapărat bere finlandeză! Să nu vă mirați că in toate meniurile de la restaurant veți găsi hamburgeri. Și să știți că toate-s scumpe. Scumpe rău!”
Scumpe, intr-adevăr. Totuși, avind incă proaspete in suflet și-n portofel cele citeva zile traumatizante petrecute in iarna lui 2010 la Oslo, Helsinki a fost un fel de „Litoralul pentru toți” din punct de vedere al balanței comerciale. La Oslo, din prima oră, adică drumul de la aeroport in oraș, cheltuisem chiar mai mult decit ar fi spart un norvegian pe un taxi de la Otopeni pină la Gara de Nord. Aici, la Helsinki, autobuzul de la aeroport pină in centru ” cam 35 de minute ” a fost doar vreo patru euro de persoană, de ne venea să facem citeva ture, numai să nu ne simțim vinovați că nu ne jupoaie. N-am făcut ture, ci am plecat la plimbare, că doar de-aia merseserăm acolo, să petrecem un sfirșit al lumii cit mai plăcut ” eram in preajma lui 11.11.11.
…. Tiganii care arata bine au sanse in Finlanda
