Finlanda este statul care are cel mai puțin de caștigat din salvarea monedei unice. Un stat mic, dar care poate pune probleme imense.
in Europa, deci, automat, și in necăjita zonă euro august este, tradițional, luna concediilor. Totuși, la nivelul autorităților, cateva lucruri s-au mișcat. O declarație făcută de președintele BCE, Mario Draghi, la finalul lunii iulie, conform căreia va face „tot ce-i stă in putere” pentru a păstra moneda unică, a contribuit la scăderea costurilor de imprumut ale Italiei și Spaniei, cele mai mari piețe cu probleme. Premierul grec, Antonis Samaras, și-a organizat, de asemenea, un șir de intalniri cu omologii săi de la Berlin și Paris pentru a obține amanări privind atingerea țintelor, și nu, așa cum s-au temut mulți, pentru a mai cere bani.
Totuși, cine crede că inerția din zona euro se va prelungi in continuare este naiv. Economia elenă este tot in recesiune, iar Berlinul este in continuare decis să n-o mai finanțeze. Banca centrală germană se opune planului BCE de achiziție de bonduri pentru a reduce costurile de creditare ale Spaniei și Italiei. Probleme deja vechi, la care se mai adaugă insă una nouă: eforturile de salvare a monedei euro s-ar putea lovi de un zid greu de trecut. Nu al Berlinului, ci al altei capitale nordice atașate de principiile austerității – Helsinki.
Luna trecută, ministrul finlandez de finanțe, Jutta Urpilainen, a făcut valuri cu afirmația conform căreia țara sa „nu va ține de euro cu orice preț și nu este in poziția in care să mai susțină datoriile altor state”. Acum cateva zile, ministrul de externe Erkki Tuomioja a dezvăluit că Finlanda are cateva planuri de rezervă in cazul prăbușirii euro. Vorbim de aceeași țară care a cerut, in premieră, garanții in schimbul acordării de fonduri Greciei și Spaniei. Dacă, așa cum se prefigurează, pentru salvarea euro va fi nevoie de un compromis-mamut, prin care statele să-și partajeze datoriile, este foarte posibil ca Finlanda să-l blocheze. Ba chiar au apărut deja cateva voci care sunt de părere că un „Fixit” (ieșirea Finlandei din zona euro) este mai plauzibil in momentul de față decat un Grexit.
Ne mai străduim sau fugim?
Adevărul este că Finlanda ar avea cel mai mult de pierdut din punerea datoriilor suverane la comun. Potrivit statisticilor FMI, datoria totală a statelor din zona euro va ajunge, anul viitor, la o medie de 91% din PIB, in condițiile in care Finlanda va raporta o pondere de doar 53%, cea mai mică din regiune, cu excepția Estoniei și a Luxemburgului.
Finlanda se imprumută la aceeași dobandă ca și Germania. in randul statelor bogate, doar Japonia și Italia o depășesc cand vine vorba de ritmul de imbătranire al populației, așa că trebuie să fie extrem de precaută cu gestionarea datoriilor. in plus, după ce au reușit, pe cont propriu, să-și revină dintr-o criză bancară oribilă in anii „90 (bine, cu un mic impuls din partea restului economiilor), finlandezii nu prea ințeleg necesitatea pachetelor de asistență financiară.
Este posibil ca Finlanda să aibă cel mai puțin de caștigat inclusiv de pe urma menținerii euro. Spre deosebire de situația Germaniei și a Franței, băncile sale au o expunere foarte mică pe statele din periferia zonei euro. in plus, economia sa este mult mai puțin integrată in cea a regiunii decat a altor nordici nemulțumiți de pachetele de salvare – cum este cazul olandezilor.
Doar 31% din exporturile finlandeze se duc in zona euro, o pondere mai mică decat a Marii Britanii, cel mai eurosceptic stat european. Cinci din cele mai mari șapte piețe de export ale Finlandei nu se află in zona euro. Apoi, cel mai mare furnizor al său este Rusia, iar cel mai mare client – Suedia, a cărei economie arată mai bine decat a Finlandei. Mai bine o duce și Norvegia. Iar finlandezii, sătui să tot arunce bani spre economii cu care nu au nicio legătură, observă, cu siguranță, cum vecinii lor infloresc in afara zonei euro.
Sunt, totuși, șanse mari ca Germania să …
…. THE ECONOMIST: Finlanda, țara care vrea să evadeze din zona euro
