Vicepresedinte al Asociatiei Romanilor din Finlanda, Calin Hera a emigrat in tara din nordul continentului pentru a-si urma dragostea. Acum, dupa trei ani de la debarcare, a reusit sa-si gaseasca locul in tara adoptiva, sa studieze sociologia si sa-si urmeze si o mare pasiune: rugbyul.
A ajuns chiar sa joace pentru nationala de rugby a Finlandei, pentru ca nu trebuie sa indeplineasca foarte multe conditii severe. Ai dreptul sa faci parte din echipa nationala daca ai jucat 36 de luni la rand pentru un club din Finlanda, ai rezidenta si n-ai mai jucat pentru nicio alta echipa nationala de seniori.
„Am venit pentru prietena mea”
De ce ai venit in Finlanda?
Pentru prietena mea. Ne-am cunoscut in Suedia, iar ea este studenta in Helsinki. Asa ca am decis sa vin si eu sa-mi termin studiile aici.
Venirea aici ti-a usurat evolutia universitara si profesionala?
Nu, am senzatia ca mi-a ingreunat-o, ca am stagnat. In Romania, pana acum as fi putut sa incep o cariera. Fostii mei colegi au intrat deja pe piata muncii, eu inca nu. Pentru mine a fost un eveniment ca m-au acceptat aici la universitate fara examen, doar pe baza de CV. Am fost doar doi studenti pe care i-au acceptat asa. Celalalt este un irlandez.
Prin ce e diferit mediul universitar de aici?
In Romania e un sistem traditionalist – ca si in Italia sau in Germania. Aici e un contact foarte apropiat intre elev si profesor, de exemplu se vorbeste la per tu. O alta diferenta e ca aici sistemul e mult mai liber: profesorul nu te invata, ci iti indica surse din care tu sa inveti.
„Optiunea primara e sa ma intorc in Romania”
Din ce te intretii aici?
Am muncit. Ca student ai posibili-tatea sa muncesti. Am lucrat la o fabrica de saune, pe marketing. Tot cu ei mi-am facut cercetarea pentru masterat si am fost platit pentru asta, si mai lucrez din cand in cand pentru ei. Apoi, exista si o alocatie lunara de student, pe care am inceput s-o primesc dupa doi ani.
Cum ai ajuns in nationala de rugby?
Pentru mine, asta a fost acceptul suprem in societate. Eu jucam in Romania, la Grivita. In Finlanda, dupa ce am jucat doi ani la o echipa de club, m-au convocat la nationala. Lumea rugby-ului e destul de mica aici si ne stim unii cu altii.
Dupa primul meci m-au ales cel mai bun jucator. Inainte de meciul acela vorbeau finlandeza cu mine, iar eu vorbesc doar suedeza. Dupa acel meci au inceput sa vorbeasca engleza si mi-am dat seama ca m-au acceptat.
Exista varianta sa te intorci in Romania?
Da, pentru mine chiar e optiunea primara. Prietena mea este dispusa sa mergem in Romania, nu neaparat sa ne mutam, dar sa stam o perioada. E tara mea si mi-e dor.
sursa : EVZ.ro
