Finlanda este o tara despre care stim indeobste extrem de putine lucruri. Despre oamenii ei de marca sau istoria ei la fel de framantata de catre vecinii rusi. Ca si a noastra. Dar nume precum Jan Sibelius, cunoscutul compozitor, generalul Mannerheim sau politicianul-presedinte Urho Kekonnen au ramas in memoria colectiva a Europei.
Dupa ce in aceasta vara am avut prilejul sa luam contact cu lucrarile unor graficieni finlandezi, iata ca o frumoasa seara de toamna dedicata lui Sibelius ne este oferita la Palatul Cantacuzino. Faimoasa resedinta a lui Grig Cantacuzino-Nababul, ajunsa astazi prin rasucirile istoriei Muzeul National „George Enescu”. Pentru ca Maruka, sotia lui Enescu si nepoata „nababului” l-a mostenit, acolo l-a gazduit pe marele compozitor inainte ca pradaciunea comunista sa nationalizeze palatul. Acum este in parte muzeu vizitabil, parte sediu al Uniunii Compozitorilor, iar alte parti sunt inchiriate pe gologani ca sa subziste restul. Oricum ceva din parfumul de altadata a mai rezistat, iar pentru muzica de camera, marele hol de la intrare transformat in salita de concert devine un loc agreabil.
Seara dedicata lui de doi muzicieni finlandezi, violoncelistul Jussi Makkonnen si pianistul estoniano-finlandez Rait Karm a cuprins un program dens si variat. Multe lucrari dintre cele mai populare ale lui Sibelius, „Romanta in Fa major” sau „Elegie” – care domnisoara de pension nu lacrimeaza si azi la „Vals trist”? -, dar si cateva inspirate aranjamente ale pianistului Rait Karm. Makkonen si Karm, doi muzicieni meseriasi, buni profesionisti, fara extravagantele ce fac marile cariere internationale, doi interpreti care au redat exemplar muzica lui Sibelius. Plina de gratie, prospetime si nostalgii, farmec si sensibilitate, ea a fost transpusa in sunete cu multa daruire de cei doi oaspeti ai Bucurestiului. Ii asteptam cu interes si cu alte ocazii….Ziua
