Cel mai bun cunoscator al campionatului finlandez este stoperul Vasile Marchiş (42 de ani). Jucătorul a plecat in Finlanda în 1999, de la Moldova Noua direct la Nokia, prin intermediul unui profesor cu relaţii în nordul Europei. A mai fost la Jazz Pori, a luat titlul cu Tampere United (2006), la Mypa, iar de şase ani e la Pallo-Iirot, din Rauma, în liga a treia. Dacă fiul său Andrei nu a reuşit ca fotbalist, Vasile e mândru nevoie mare de fiica sa, Jennifer, căpitan al selecţionatei regiunii în care locuieşte familia.
„Cred că mai joc anul ăsta şi mă retrag!”, zice Vasile, un pic trist după ce, în penultima etapă, „am deviat mingea cu capul, după un corner mai scurt, şi mi-am dat autogol”. Marchiş ar fi vrut să vină la meciul de marţi, dar nu se poate: „Şeful nu m-a învoi! Sunt schimbul trei, lucrez la o fabrică de robineţi. Ar fi infernal să fac cei 250 km până la Helsinki, apoi să mă întorc, la miezul nopţii la serviciu!”. Stă într-un oraş de 35.000 de locuitori şi lucrează la o fabrică din ce produce cei mai buni robineţi din nordul Europei. E o slujbă sigură, de 3.000 de euro pe lună. De asemenea, Vasile antrenează o echipă de juniori A: „Nu sunt ambiţioşi cum sunt copii români, care muncesc mult şi strâng din dinţi pentru a ajunge sus. Românii sunt talentaţi şi vor să ajungă cineva prin fotbal. Cei de aici preferă să renunţe la sport pentru o slujbă sigură, plătită şi mai bine”.
mai mult la :
http://www.sportnews.ro/vasile-marchis-cel-mai-longeviv-stranier-din-finlanda-unde-joaca-de-15-ani-nu-poate-veni-la-meci-e-schimbul-trei-la-fabrica-de-robineti-unde-munceste-la-helsinki-ajunge-insa-fiica-sa-jen-89698.html
