Originea finlandezilor reprezintă și în prezent un subiect controversat în rândul specialiștilor. În general, arheologii și lingviștii sunt de acord că o populație vorbitoare de o străveche limbă balto-finică a ocupat sudul și vestul actualului teritoriu al Finlandei încă din Antichitate.

Până la sfârșitul epocii vikinge (secolul XI-lea) Finlanda nu a fost ținta colonizărilor suedeze, cu excepția insulelor Åland. În această perioadă, finlandezii se aflau în urma vecinilor scandinavi, din punct de vedere al organizării politice. Dacă la începutul celui de-al doilea mileniu al erei creștine Peninsula Scandinavă era împărțită în trei regate, finlandezii erau organizați în continuare în triburi.

Diplomatul și jurnalistul finlandez Max Jakobson nota că intelectualii finlandezi au înțeles la începutul secolului al XIX-lea că era necesară crearea unei identități deosebite, între Rusia și Suedia, din nevoia de autoconservare.  Identitatea finlandeză trebuia definită, iar acest lucru trebuia făcut fără asumarea unei poziții politice, care putea atrage ostilitatea Rusiei.

Identitatea finlandeză s-a afirmat pe parcursul secolului al XIX-lea din punct de vedere cultural și lingvistic. Una dintre cele mai importante figuri care a contribuie la afirmarea limbii finlandeze a fost Elias Lönnrot (1802 – 1884). Medic, poet și filolog, lui Lönnrot (foto sus) i se datorează întocmirea vastei culegeri de poeme folclorice finlandeze ”Kalevala”, publicată inițial în 1835.  Epopeea ”Kalevala” a fost punctul de plecare al literaturii finlandeze și un catalizator al identității naționale, identitate finlandeză care a atins punctul culminant în decembrie 1917, când Parlamentul Finlandei a adoptat declarația de independență față de Rusia.

mai mult la :   historia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here